Pentru a putea înțelege un fenomen complex, trebuie identificat ce stă la baza acestuia. Cu alte cuvinte, pentru a rezolva o problemă, trebuie găsită cauza ei. Spre exemplu, o problemă complexă de matematică se împarte în mai multe etape simple pentru a fi rezolvată și, în aceeași măsură în care rezistența unei clădiri se îmbunătățește descoperind mai întâi cauzele defectării ei, la fel vom face și noi cu punțile termice.

Pe scurt: punțile termice fac referire la transferul de căldură, deci vorbim despre termodinamică. Pentru asta ne întoarcem în liceu - pentru cei ce au lipsit de la orele de fizică e bine că există astăzi internetul, iar pentru cei pasionați e un prilej de a ne corecta - și enumerăm câteva caracteristici ale termodinamicii.

Termodinamica este știința care studiază relația dintre căldură, lucru și energie. Într-o formă generală, termodinamica se referă la transferul de energie dintr-o zonă în alta. Ca orice știință sau ramură, termodinamica are fondatori sau „ părinți ”. Deși ideea de transfer de căldură datează încă din Antichitate, sub o formă nefinisată și nedefinită, abia la jumătatea secolului al XVII - lea au apărut primele teorii ale termodinamicii. Un nume care are rezonanță este Nicolas Sadi Carnot despre a cărui publicație, Reflecții asupra puterii motrice a focului, specialiștii au afirmat că este începutul termodinamicii moderne.

Conceptul de punte termică a fost enunțat în anii ʾ70 când știința industriei construcțiilor a luat amploare. De atunci și până astăzi au fost făcute modificări, aduse îmbunătățiri la calitatea produselor și serviciilor din această industrie. Astăzi avem o varietate de produse care să rezolve problemele cu care ne confruntăm. 

Un trend ambițios care ne va schimba în bine viitorul este cel legat de reducerea consumului și de construirea caselor eficiente energetic. Pentru asta, descoperirea și rezolvarea problemelor sunt necesare. Îmbunătățirea eficienței energetice a unei clădiri se face găsind cauzele pierderilor de căldură. Termoizolarea este o metodă care s-a dovedit a fi eficientă din punct de vedere al economiei de energie.

Izolarea termică a unei clădiri este un proces complex format din mai multe etape. O termoizolație de calitate bună este efectuată de specialiști care folosesc materialele corespunzătoare clădirii în sine și a situației în cauză. 

Un aspect important în obținerea unei termoizolații de calitate este rezolvarea problemelor legate de punțile termice. Prezența punților termice poate duce la pierderea căldurii, apariția condensului și a mucegaiului și în final, la deteriorarea clădirii. 

Acest lucru va genera cheltuieli suplimentare de reparație și facturi mai mari la energie.

CE SUNT PUNȚILE TERMICE? O ABORDARE PE ÎNȚELESUL TUTUROR

Pentru a rezolva problema punților termice este necesar să știm ce sunt ele. 

O punte termică reprezintă mișcarea căldurii către un obiect care are o conductivitate mai mare decât a celorlalte obiecte din încăpere. 

Ea poate fi privită ca o ineficiență termică a unei porțiuni din anvelopa clădirii. În parametri ideali, rezistența termică a unei clădiri ar fi uniformă pe întreaga suprafață. În realitate, izolația termică poate fi alterată și întreruptă, iar acest lucru poate duce la pierderi de căldură mai mari în anumite zone. Acest fenomen are loc mai ales când straturile care acoperă clădirea sunt separate unele de celelalte de un material cu o conductivitate mai mare (cum ar fi oțelul structural) sau când are loc o scădere bruscă în grosime a acestora. 

Atunci când căldura de la interior se pierde sau când aerul rece pătrunde de la exterior către interior, apare un fenomen denumit punte termică. Pentru a înțelege mai bine de ce apar diferențele de temperatură din interiorul clădirii, vom prezenta câteva situații în care căldura reacționează conform principiilor termodinamicii din fizică. Mai exact, conform principiilor de conductivitate termică ale fizicii, căldura se deplasează către zonele mai reci. De aceea, atunci când atingem materiale, care sunt conductive termic, cum ar fi metalul, simțim rece. 

Mai exact, senzația de rece este cauzată de căldura care (conform principiilor conducției termice) se deplasează de la cald -mâinile noastre, la rece - un metal, și astfel, temperatura pielii noastre scade. Punțile termice în clădiri funcționează pe același principiu. Dacă se va efectua deplasarea căldurii către punctele cu termoizolație de calitate slabă, aerul din interiorul clădirii va fi mai rece. 

Atunci când temperatura aerului dintr-o porțiune a încăperii scade sub o anumită valoare, cel mai probabil vor apărea condensul, mucegaiul sau alte daune structurale ce afectează durabilitatea clădirii. Umiditatea crește în clădiri chiar și prin simplul fapt că locuim acolo. Dacă aerul, suficient de rece dintr-o încăpere, intră în contact cu umiditatea, rezultatul va fi condensul. Un exemplu este atunci când suflăm aer spre geam și apoi acesta este acoperit de aburi. 

CUM PUTEM CALCULA PUNȚILE TERMICE?

Punțile termice sunt cuantificabile și pot fi calculate folosind un software special. Acest lucru se face efectuând o simulare de model, calculând fluxul de aer. În funcție de tipul de punte termică (liniar sau punți- punct), rezultatul ne va da cantitatea de căldură care se pierde. Urmărind calculele software-ului, cantitatea totală de căldură care se pierde poate fi calculată înmulțind lungimea fiecărei joncțiuni cu coeficientul transferului de căldură sau identificând și adunând toate punctele punților termice. 

Este calculul punților termice standardizat? 

Punțile termice pot fi calculate de o persoană calificată (auditori energetici certificați), în conformitate cu specificațiile din standardul în vigoare.

UNDE APAR PUNȚILE TERMICE?

Punțile termice sunt cel mai des întâlnite acolo unde izolația lipsește sau este discontinuă. O punte termică des întâlnită este cea care apare atunci când elementele structurale, cum ar fi stâlpii sau grinzile străpung izolația clădirii.

Punțile termice pot să apară la intersecția elementelor clădirii, cum ar fi: la intersecția unui perete cu podeaua sau la intersecția unui perete cu acoperișul. Aceste joncțiuni de multe ori au o punte termică liniară de-a lungul lor. Zonele în care avem punți termice liniare sunt: zona ușilor, a ferestrelor și a ferestrelor de la mansardă.

Golurile care se fac în anvelopa clădirii pentru ferestre și uși, unde nu este termoizolație trebuie compensate cu o rezistență termică și valori U ridicate ale ferestrelor și ușilor. Îmbinarea dintre uși sau ferestre cu termoizolația clădirii este de cele mai multe ori una slabă, însemnând că mereu căldura va ieși printre pereți și ramă. Din acest motiv, mucegaiul apare la îmbinările ușilor și ferestrelor cu peretele sau podeaua, când acestea nu sunt montate la standard nZEB. Acest lucru se întâmplă sub ușile mari care glisează sau pe elemente ale clădirii care necesită o rezistență mare la compresiune și susținere structurală. O ușă glisantă, de exemplu, necesită un strat de beton pentru susținere, deoarece izolația clasică nu ar putea să o susțină. Acest lucru poate să conducă la o scădere importantă de temperatură între ușă și betonul rece de care se sprijină.

Este logic să gândim și să afirmăm că soluțiile pentru evitarea punților termice diferă de la o situație la alta. Un specialist este cea mai indicată persoană care să găsească sau să ofere soluția perfectă în funcție de specificul fiecărui proiect! Punțile termice sunt pentru unii o necunoscută, iar pentru noi, la nZEBshop, mereu o provocare. Specialiștii noștri, oameni pasionați de profesia lor sunt într-un proces continuu de învățare.

Dacă te putem ajuta cu mai multe informații, la nZEBshop suntem mereu dornici să o facem. Specialiștii noștri sunt pregătiți să va ofere consultanță personalizată în funcție de proiectul Dvs.!